| Chapter 64 |
1 |
,,O! de ai despica cerurile, wi Te-ai pogork, s`ar topi munyii knaintea Ta, --
|
2 |
ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa sq dea kn clocot! Yi-ar cunoawte atunci vrqjmawii Numele, wi ar tremura neamurile knaintea Ta! --
|
3 |
Cknd ai fqcut minuni la cari nu ne awteptam, Te-ai pogorkt, wi munyii s`au zguduit knaintea Ta, --
|
4 |
cum niciodatq nu s`a pomenit, nici nu s`a auzit vorbindu-se, wi cum nici n`a vqzut vreodatq ochiul awa ceva: anume ca un alt dumnezeu afarq de Tine sq fi fqcut asemenea lucruri pentru cei ce se kncred kn El. --
|
5 |
Tu iewi knaintea celor ce kmplinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblq kn cqile Tale, wi kwi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mkniat, pentrucq am pqcqtuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mkntuiyi? --
|
6 |
Toyi am ajuns ca niwte necurayi, wi toate faptele noastre bune sknt ca o hainq mknjitq. Toyi skntem ofiliyi ca o frunzq, wi nelegiuirile noastre ne iau ca vkntul. --
|
7 |
Nu este nimeni care sq cheme Numele Tqu, sau care sq se trezeascq wi sq se alipeascq de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faya Ta, wi ne lawi sq pierim din pricina nelegiuirilor noastre.`` --
|
8 |
Dar, Doamne, Tu ewti Tatql nostru; noi skntem lutul, wi Tu olarul, care ne-ai kntocmit: skntem cu toyii lucrarea mknilor Tale. --
|
9 |
Nu Te mknia prea mult, Doamne, wi nu-Yi aduce aminte kn veci de nelegiuire! Privewte dar, spre noi, cqci toyi skntem poporul Tqu. --
|
10 |
Cetqyile Tale cele sfinte sknt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate! --
|
11 |
Casa noastrq cea sfkntq wi slqvitq, kn care pqrinyii nowtri ckntau laudele Tale, a ajuns pradq flacqrilor, wi tot ce aveam mai scump a fost pustiit. --
|
12 |
Dupq toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tqcea Tu oare wi ne vei kntrista nespus de mult?`` --
|