| Chapter 137 |
1 |
Pe malurile rkurilor Babilonului, wedeam jos wi plkngeam, cknd ne aduceam aminte de Sion. --
|
2 |
Kn sqlciile din yinutul acela ne atkrnaserqm arfele. --
|
3 |
Cqci acolo, biruitorii nowtri ne cereau ckntqri, wi asupritorii nowtri ne cereau bucurie, zicknd: ,,Ckntayi-ne ckteva din ckntqrile Sionului!`` - --
|
4 |
Cum sq ckntqm noi ckntqrile Domnului pe un pqmknt strqin? --
|
5 |
Dacq te voi uita, Ierusalime, sq-wi uite dreapta mea destoinicia ei! --
|
6 |
Sq mi se lipeascq limba de cerul gurii, dacq nu-mi voi aduce aminte de tine, dacq nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! --
|
7 |
Adu-Yi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, kn ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeyi -l, radeyi -l din temelii!`` --
|
8 |
Ah! fiica Babilonului, sortitq pustiirii, ferice de cine-yi va kntoarce la fel rqul pe care ni l-ai fqcut! --
|
9 |
Ferice de cine va apuca pe pruncii tqi, wi -i va zdrobi de stkncq! --
|