| Chapter 104 |
1 |
Binecuvknteazq, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ewti nemqrginit de mare! Tu ewti kmbrqcat cu strqlucire wi mqreyie! --
|
2 |
Te knvelewti cu lumina ca wi cu o manta; kntinzi cerurile ca un cort. --
|
3 |
Cu apele Kyi kntocmewti vkrful locuinyei Tale; din nori Kyi faci carul, wi umbli pe aripile vkntului. --
|
4 |
Din vknturi Kyi faci soli, wi din flqcqri de foc, slujitori. --
|
5 |
Tu ai awezat pqmkntul pe temeliile lui, wi niciodatq nu se va clqtina. --
|
6 |
Tu kl acoperisei cu adkncul cum l-ai acoperi cu o hainq; apele stqteau pe munyi, --
|
7 |
dar, la ameninyarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tqu au luat -o la fugq, --
|
8 |
suindu-se pe munyi wi pogorkndu-se kn vqi, pknq la locul, pe care li -l hotqrksei Tu. --
|
9 |
Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s`o treacq, pentruca sq nu se mai kntoarcq sq acopere pqmkntul. --
|
10 |
Tu faci sq ykwneascq izvoarele kn vqi, wi ele curg printre munyi. --
|
11 |
Tu adqpi la ele toate fiarele ckmpului; kn ele kwi potolesc setea mqgarii sqlbatici. --
|
12 |
Pqsqrile cerului locuiesc pe marginile lor, wi fac sq le rqsune glasul printre ramuri. --
|
13 |
Din locawul Tqu cel knalt Tu uzi munyii; wi se saturq pqmkntul de rodul lucrqrilor Tale. --
|
14 |
Tu faci sq creascq iarba pentru vite, wi verdeyuri pentru nevoile omului, ca pqmkntul sq dea hranq: --
|
15 |
vin, care knveselewte inima omului, untdelemn, care -i knfrumuseyeazq faya, wi pkne, care -i kntqrewte inima. --
|
16 |
Se udq copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sqdit El. --
|
17 |
Kn ei kwi fac pqsqrile cuiburi; iar cocostkrcul kwi are locuinya kn chiparowi; --
|
18 |
munyii cei knalyi sknt pentru yapii sqlbatici, iar stkncile sknt adqpost pentru iepuri. --
|
19 |
El a fqcut luna ca sq arate vremile; soarele wtie cknd trebuie sq apunq. --
|
20 |
Tu aduci kntunerecul, wi se face noapte: atunci toate fiarele pqdurilor se pun kn miwcare; --
|
21 |
puii de lei mugesc dupq pradq, wi kwi cer hrana dela Dumnezeu. --
|
22 |
Cknd rqsare soarele, ele fug knapoi, wi se culcq kn vizuinile lor. --
|
23 |
Dar omul iese la lucrul squ, wi la munca lui, pknq seara. --
|
24 |
Ckt de multe sknt lucrqrile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai fqcut cu knyelepciune, wi pqmkntul este plin de fqpturile Tale. --
|
25 |
Iatq marea cea kntinsq wi mare: kn ea se miwcq nenumqrate vieyuitoare mici wi mari. --
|
26 |
Acolo kn ea, umblq corqbiile, wi kn ea este leviatanul acela pe care l-ai fqcut sq se joace kn valurile ei. --
|
27 |
Toate aceste vieyuitoare Te awteaptq, ca sq le dai hrana la vreme. --
|
28 |
Le -o dai Tu, ele o primesc; Kyi deschizi Tu mkna, ele se saturq de bunqtqyile Tale. --
|
29 |
Kyi ascunzi Tu Faya, ele tremurq; le iei Tu suflarea: ele mor, wi se kntorc kn yqrkna lor. --
|
30 |
Kyi trimeyi Tu suflarea: ele sknt zidite, wi knoiewti astfel faya pqmkntului. --
|
31 |
Kn veci sq yinq slava Domnului! Sq Se bucure Domnul de lucrqrile Lui! --
|
32 |
El privewte pqmkntul, wi pqmkntul se cutremurq; atinge munyii, wi ei fumegq. --
|
33 |
Voi cknta Domnului ckt voi trqi, voi lquda pe Dumnezeul meu ckt voi fi. --
|
34 |
Fie plqcute Lui cuvintele mele! Mq bucur de Domnul. --
|
35 |
Sq piarq pqcqtowii de pe pqmknt, wi cei rqi sq nu mai fie! Binecuvinteazq, suflete, pe Domnul! Lqudayi pe Domnul! --
|