| Chapter 30 |
1 |
Wi acum!... Am ajuns de rksul celor mai tineri de ckt mine, pe ai cqror pqrinyi nu -i socoteam vrednici sq -i pun printre cknii turmei mele. --
|
2 |
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mknilor lor, cknd ei nu erau kn stare sq ajungq la bqtrkneyq? --
|
3 |
Sfrijiyi de sqrqcie wi foame, fug kn locuri uscate, de multq vreme pqrqsite wi pustii. --
|
4 |
Smulg ierburile sqlbatice de lkngq copqcei, wi n`au ca pkne de ckt rqdqcina de bucsau. --
|
5 |
Sknt izgoniyi din mijlocul oamenilor, strigq lumea dupq ei ca dupq niwte hoyi. --
|
6 |
Locuiesc kn vqi kngrozitoare, kn pewterile pqmkntului wi kn stknci. --
|
7 |
Urlq printre stufiwuri, wi se adunq supt mqrqcini. --
|
8 |
Fiinye mkrwave wi dispreyuite, -sknt izgoniyi din yarq. --
|
9 |
Wi acum, astfel de oameni mq pun kn ckntecele lor, am ajuns de batjocura lor. --
|
10 |
Mq urqsc, mq ocolesc, mq scuipq kn fayq. --
|
11 |
Nu se mai sfiesc wi mq knjosesc, nu mai au niciun frku knaintea mea. --
|
12 |
Ticqlowii acewtia se scoalq la dreapta mea, wi kmi kmping picioarele, wi kwi croiesc cqrqri kmpotriva mea ca sq mq peardq. --
|
13 |
Kmi nimicesc cqrarea wi lucreazq ca sq mq prqpqdeascq, ei, cqrora nimeni nu le-ar veni kn ajutor. --
|
14 |
Ca printr`o largq spqrturq strqbat spre mine, se nqpustesc supt pocnetul dqrkmqturilor. --
|
15 |
Mq apucq groaza. Slava kmi este spulberatq ca de vknt, ca un nor a trecut fericirea mea. --
|
16 |
Wi acum, mi se topewte sufletul kn mine, wi m`au apucat zilele suferinyei. --
|
17 |
Noaptea mq pqtrunde wi-mi smulge oasele, durerea care mq roade nu knceteazq. --
|
18 |
De tqria suferinyei haina kwi pierde faya, mi se lipewte de trup ca o cqmawq. --
|
19 |
Dumnezeu m`a aruncat kn noroi, wi am ajuns ca yqrkna wi cenuwa. --
|
20 |
Strig cqtre Tine, wi nu-mi rqspunzi; stau kn picioare, wi nu mq vezi. --
|
21 |
Ewti fqrq milq kmpotriva mea, lupyi kmpotriva mea cu tqria mknii Tale. --
|
22 |
Mq ridici, kmi dai drumul pe vknt, wi mq nimicewti cu suflarea furtunii. --
|
23 |
Cqci wtiu cq mq duci la moarte, kn locul unde se kntklnesc toyi cei vii. --
|
24 |
Dar cel ce se prqbuwewte nu-wi kntinde mknile? Cel kn nenorocire nu cere ajutor? --
|
25 |
Nu plkngeam eu pe cel amqrkt? N`avea inima mea milq de cel lipsit? --
|
26 |
Mq awteptam la fericire, wi cknd colo, nenorocirea a venit peste mine; trqgeam nqdejde de luminq, wi cknd colo, a venit kntunerecul. --
|
27 |
Kmi ferb mqruntaiele fqrq kncetare, m`au apucat zilele de durere. --
|
28 |
Umblu knegrit, dar nu de soare. Mq scol kn plinq adunare, wi strig ajutor. --
|
29 |
Am ajuns frate cu wacalii, tovarqw cu struyii. --
|
30 |
Pielea mi se knegrewte wi cade, iar oasele kmi ard wi se usucq. --
|
31 |
Arfa mea s`a prefqcut kn instrument de jale, wi cavalul meu scoate sunete plkngqtoare. --
|